Munții Bucegi: abruptul, platoul și traseele lor

Loc

•07.08.2026

Ghidul masivului Bucegi: Vârful Omu (2.505 m), abruptul prahovean cu văile și brânele lui, platoul cu Babele și Sfinxul, urcările din Bușteni, Bran și Râșnov, cabanele, refugiile și cele mai frumoase ture de iarnă.

Bucegi

Munții Bucegi sunt muntele nostru de acasă: la mai puțin de două ore de București, cu gara din Bușteni chiar la poalele abruptului. De sus, de la Vârful Omu (2.505 m), masivul își desface cele două fețe: spre Valea Prahovei cade abruptul cu cei mai mari pereți de stâncă din țară, iar spre interior se întinde platoul cu Babele și Sfinxul. Între ele, zeci de văi de abrupt, brâne și poteci pe care le tot batem, iarnă și vară, de ani buni.

Muntele simbolurilor

Platoul Bucegilor poartă cele mai cunoscute forme de relief din România: Babele și Sfinxul, sculptate de vânt în conglomerate. Deasupra Văii Seci veghează Crucea Eroilor de pe Caraiman, ridicată între 1926 și 1928 în memoria eroilor din Primul Război Mondial: cu cei 39,5 m ai ei, la 2.291 m altitudine, este cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan. Sub platou se ascund Peștera Ialomiței și cheile Ialomiței, iar pe fețele însorite pasc capre negre.

Am adunat cele mai frumoase priveliști din Bucegi într-un articol separat, iar jurnalul tuturor turelor noastre din masiv crește de ani de zile.

Spre Vârful Omu

Toate drumurile masivului duc, până la urmă, la Omu. Le-am strâns pe toate în ghidul traseelor spre Vârful Omu: variantele marcate din Bușteni (Valea Cerbului, Jepii Mici, Jepii Mari, pe la Bucșoiu), urcările scurte dinspre Padina și Piatra Arsă, plus traseele din Bran. Dinspre nord, Cabana Mălăiești este baza cea mai frumoasă: de acolo urcă Hornul Mare al Mălăieștilor, singurul traseu de iarnă spre Omu, și pornesc potecile spre Vârful Bucșoiu pe Brâna Caprelor.

Abruptul prahovean

Partea sălbatică a Bucegilor stă deasupra Bușteniului: văile de abrupt și brânele care taie pereții dintre Jepi, Caraiman, Coștila și Morar. Sunt trasee alpine, majoritatea nemarcate, pe care le-am descris pe rând:

Valea Albă (1A) și Valea Mălinului (1B): școala scramblingului pe văi de abrupt.
Brâna Văii Albe și Brâna Mare a Coștilei: brânele foarte expuse de sub Peretele Coștilei.
Brâna Aeriană și Brâul Portiței cu Tunelul Picăturii: traversările spectaculoase.
Brâul lui Răducu (1A): brâul dintre Jepi, cu circuitul lui din Bușteni.
Valea Bucșoiului (1B), Creasta Balaurului (1A) și Valea Morarului (1A): fața nordică, dinspre Gura Diham.
Acele Morarului (2A): traversarea aeriană a turnurilor din Creasta Morarului.

Dinspre Bran și Râșnov

Versantul brănean urcă domol prin văi glaciare superbe: Valea Gaura și Valea Ciubotea, Culmea Clincea peste Turnurile Țigănești sau Padina Crucii și Țigăneștiul plin de rododendron. Din Râșnov se ajunge la Mălăiești prin Valea Glăjeriei.

Ture ușoare

Bucegii au și poteci pentru zile scurte: Cascada Urlătoarea, Cascada Moara Dracului, plimbarea de la Gura Diham la Cabana Diham sau poteca Schiel de pe Jepii Mari.

Iarna în Bucegi

Iarna, masivul se împarte în două: platoul rămâne accesibil pe câteva rute (cu atenție la viscol și ceață), iar tot restul devine teren de alpinism. Turele noastre de iarnă: Mălăiești - Hornul Mare - Omu, Bucșoiu pe La Prepeleac, Jepii Mari - Omu - Valea Cerbului, apusul de la Omu cu noaptea la Mălăiești sau Acele Morarului iarna.

Cățărare și alpinism

Abruptul prahovean este cel mai important teren de alpinism al României: numai în Coștila, cu Peretele Văii Albe (cel mai mare perete de stâncă din țară), sunt catalogate peste 200 de trasee. Fișele complete, cu grade și topo-uri, sunt pe ClimbRomania: zona Bucegi (peste 900 de trasee), cu Coștila în frunte.